2.When I thought can be better.

Friends and visions of Underworld -Chapter 2- When I thought can be better.

Cat timp am fost in intuneric nu stiu.Nici nu imi amintesc prea bine ce sa intamplat.Ahh gata.Accidentul.Viziunea.Vroiam doar sa ma trezesc si sa aflu ce sa intamplat.Asta sigur e un cosmar.Da e un cosmar.Nu aveau cum sa moara si sa ma lase singura in lumea asta.Desigur ii aveam pe bunicii mei,matusile,unchii,verisoarele.Il aveam pe el.Dar totusi.Fara ei nu ar mai fi la fel.Fara sfaturile mamei de cate ori ceva imi mergea prost.De distractia cu tata si de jocurile de baschet.De sambata seara cand eram in toti in jurul mesei jucand remi si razand.Nu asta nu e posibil.Gata sa terminam cu negativismele.E doar un cosmar.Cand ma voi trezi vor fi langa mine…sper.
Incet am deschis ochii.Eram intr-o camera cu peretii albi.Eram pe un pat iar in mana imi era bagata o perfuzie.Nu nu nu nu!!!Nu se poate sa fiu la spital!!
Usa se deschise cu un scartait iar inauntru intra un om cu parul negru si cu ochii de migdala.Avea un halat alb pe el.Cred ca era doctorul meu.
„Domnisoara Monk in sfarsit v-ati trezit.Cum va simtiti?” ma intrebat doctorul.Nu se prezentase deci nu stiam cum il cheama.
„Mmm bine cred.Ma doare foarte tare capul” am spus si am pus mana pe frunte,unde am descoperit ca aveam un bandaj.
„E normal.Iti voi da niste calmante.Te vei simti mai bine in curand.”
„Aaa..domnule doctor?Ce sa intamplat?Unde sunt parintii mei?” am intrebat intrand putin in panica.
„Ashley…parintii tai au murit.Cand am ajuns acolo ei erau mortii deja.Impactul a fost mortal pentru ei.Au murit pe loc.Tu insa ai fost foarte norocoasa.Nu ai decat cateva zgarieturi.Desi ceva ma uimeste:te-am gasit la 10 metri de locul unde era masina.Ai reusit cumva sa iesi singura?”
Morti..erau morti..erau morti.Doar la asta imi statea gandul.Foarte slab am auzit restul.Cum..cum voi merge mai departe fara ei?
„Scuzati-ma eu…nu imi aduc aminte..cred ca am fost tarata afara..”
„Linisteste-te.O sa fie bie.Am luat legatura cu matusa ta si va ajunge aici cat poate de repede.Imi pare foarte rau despre parintii tai.”
Nu am spus nimic,ci doar am dat in cap neincrezatoare in vocea mea.Oare voi supravietui fara ei?

3 luni mai tarziu.

„Ashley scumpo trezeste-te.Doar nu vrei sa intarzii in prima zi de scoala,nu?” matusa Emily ma zguduia.Am mormait in perna un „imediat” sperand sa ma lasee in pace.Au trecut 3 luni de la incident.Acum locuiesc cu matusa Emily.M-am recuperat bine.In prima luna mia fost cel mai greu,dar dupa m-am gandit ca ei sunt intr-un loc mai bun si ca au grija de mine de acolo de sus.Viziunii nu am mai avut.Multumesc Domnului pentru asta,pentru ca sincer nu m-as fi descurcat.
M-am dat jos din pat si m-am tarat la baie.M-am uitat in oglinda.Acolo am vazut o fata palida,un par negru ciufulit si niste ochii verzi goi.Ar trebui sa trec peste.In fond,mii de copii raman zilnic abandonati.Ar trebui sa-mi revin.Am 16 ani peste cateva luni oricum.
Oftand m-am bagat in dus,lasand apa sa curga pe mine.Ahh ce bine se simtea.Mi-am facut dusul apoi am iesit sa ma imbrac.Hmm…prima zi de scoala..ce sa aleg?Cred ca niste blugi negrii cu un tricou roz si o pereche de conversi negri sunt ok.Parul?Cu placa ca de obicei,indreptat.Gata cu astea hai jos la masa.M-am indreptat spre bucatarie,ceva mirosea biiine.Clatite!
„Neata matusa.” am salutat plictisita.
„Neata Ash.Poftim clatitele.Pofta buna.” mi-a spus si mi-a dat clatitele,zambind.
Am dat din cap si am inceput sa mananc.Doamne sunt asa de bune!
„Deci,cum te simti in prima zi din clasa a 10 a?” m-am intrebat matusa,vrand sa faca o conversatie.
„Bine..o sa fie distractiv.” am zambit si am mai luat o gura din mancare.
„Binee eu trebuie sa plec la munca.Ai grija de tine si ce faci.Sinu uita cand pleci sa-l granesti pe Oliver.” a zis.Oliver era catelul ei,al nostru.Sincer cred ca fiinta aia e singura care ma intelege.Am ras in sinea mea,da sigur un caine sa inteleaga cum ma simt.
„Bine,sa ai o zi buna” am zambit.
„Mersi la fel scumpo” a zis si ma pupat pe frunte apoi a plecat.
Dupa ce am terminat de mancat m-am dus sa pun farfuria in chiuveta.Deodata geamu s-a deschis.Am tipat speriata.Ahh e doar vantul m-am gandit.M-am dus sa inchid geamu si am vazut pe cineva in curte care se uita insistent la mine.Avea ochii rosi.Cine o fi?Am iesit afara sa vad ce doreste,dar disparuse.Asta-i ciudat mi-am zis.Am intrat in casa.Oliver incepuse sa latre.
„Acum Oliver,nu sunt robot” am spus si am luat punga cu mancare.Cand am ajuns la el,el latra la…perete?Statea langa bolul cu mancare si latra la perete.
„Hei shht baiatu.Ce ai vazut?” l-am intrebat si m-am uitat inca o data la perete.De data aceasta am vazut la cine latra.La tipul din gradina.Deodata frisoane m-au cuprins.
„Ci…cine esti?” m-am balbait.
A inaintat un pas spre mine si mia spus : „AI GRIJA”.Am tresarit iar el disparuse.Oliver numai latra.Avea o voce de piatra,rece.Ochii rosii si imbracat intr-o pelerina rosie.
„Biine..cred ca asta a fost imaginatia mea” mi-am spus cu voce tare si m-am dus la Oliver sa-i pun mancare.El dadea din coada la mine.I-am pus manarea apoi apa,dar el nu se atinse de ele.Statea si se uita la perete.L-am mangaiat,mi-am luat ghiozdanul si am plecat,incuind usa.Ceva era clar : nu am scapat asa de usor de „problemele” mele.

__________________________________________________________

Da stiu ca a durat mult dar iata-l:D capitolul 2.Cum vi se pare?:DSper ca m-am ridicat asteptarilor voastre.Capitolul 3 in curand:))Comentati va rog:D:D:X